2. "Emma"

“One night and one more time
Thanks for the memories
Even though they weren't so great
He tastes like you only sweeter”


A doua zi m’a trezit Emma pe la vreo 7 jumate, sa’mi spuna ca trebuie sa mergem la repetitii.
M’am trezit c’o ameteala groaznica si m’am dus direct in dus.
Spre uimirea mea era Rick acolo. Insa a fost o uimire intarziata fiind deabia trezita din somn.
-A! Scuze!
-Cee faci tu aici?
-E camera mea, stii? Eu ar trebui sa te intreb ce faci aici.
-A pai, scumpul meu coleg de camera voia sa faca baie cu spuma. Asa ca mi’a trebuit un loc in care sa’mi fac si eu dus...
-Mda. Interesant. Si te’ai gandit ca noi nu avem nevoie sa facem dus si ca poti tu sa’l acaparezi.
-Gata! Ies acum. Nu credeam c’o sa te superi asa de rau.
-Mhm.
M’am dus pe balcon si mi’am aprins o tigara si’am asteptat sa iasa domnisoru’ din dus.
A aparut peste vreo 5 minute cu un prosop minuscul in jurul braului, a iesit, s’a facut ca nu ma vede si si’a aprins o tigara.
am stat pana am terminat’o pe’a mea, am stins’o dupa care am aruncat cu ea in el chiar inainte sa ies pe usa balconului.
S’a intors interzis dar n’a mai avut ce sa zica.
Am facut dus si m’am imbracat destul de repede..adica’n juma’ de ora, ceea ce este un adevarat record pentru mine, apoi am coborat la sala unde aveau loc repetitiile, ne’am intalnit cu Jenna(sefa pe’acolo), cu regizorul si coregrafa si am inceput sa repetam coregrafiile pt fiecare trend apoi inceputul si finalul cu toata lumea.
Dupa ce’am repetat coregrafia de trend, m’am dus la machiaj, apoi am facut pozele de grup si cele individuale, dupa care m’am dus in pat sa ma intind ca nu mai puteam de somn.
I’am zis Emmei ca ma duc si la fel si Jennei, ca sa nu se intrebe dupaia pe unde sunt.
Au zis ca ar trebui sa fiu pe la 3 acolo ca sa incepem repetitiile de final asa ca aveam 2 ore sa ma odihnesc.

Intru in camera si spre surpinderea mea (din nou pe ziua de azi) vad o tipa cautand disperata ceva prin bagajele Emmei.
-Aaa,buna?
-A!
-Cum adica a?
-Tu trebuie sa fii Kaya.
-A, si ce daca sunt?
-Am nevoie sa imprumut ceva de la Emma, repede.
-Si cine esti tu anyway!?
-Timea.
-Mhm. Bine. Emma e jos, dute si caut’o acolo.
-Mda, mersi. Pleaca in fuga si lasa usa larg deschisa in spatele ei ca sa ma misc tot eu s’o inchid.
Avea parul roscat si mediu, putin ondulat, cu tenul alb-roze si era slabuta. Adica, vreau sa zic micuta si slabuta. Conformatie de copilita.
Avea o bentita de Rambo pe cap, un maieu de un roz pal si o pereche de blugi bleomarin.
In picioare in schimb nu avea nimic. Poate ca asta cauta la Emma. Dar, cine naiba era aceasta Timea!?
Mi’era simpatica. Desi o vazusem numai pt cel mult 60 de secunde.
Am deschis geamul larg si m’am trantit in pat cu telecomanda in mana.
Mi’am aprins din nou o tigara si butonam absenta telecomanda.
“Oare ce se intamplase cu Rick?”
“De ce acum se comporta asa dubios?”
Replicile astea si multe altele asemanatoare imi treceau in continuu prin cap.
Mi’am mai aprins o tigara in speranta ca’mi va mai trece putin plictiseala si chiar as face ceva in legatura cu Rick si am atipit.
Visam ca eram noi doi pe o plaja si facusem un foc de tabara...si mirosea destul de puternic a lemne arse...
Ma trezesc apoi brusc dupa ce mirosul deja imi inundase destul de bine narile si observ cuvertura care luase foc chiar langa mine.
Am sarit “ca arsa” din pat, in toata schema asta dand cu piciorul in veioza de pe noptiera si injurand dupaia toate neamurile posibile si imposibile ale veiozelor, dupa care am luat un prosop ud lasat de Rick dimineata si am vrut sa’l pun peste foc. Dar spre “bucuria” mea a pornit alarma de foc, impreuna cu “dusuletele” din tavan si n’am mai apucat s’o fac.
Faceam numai prostii in ultimul timp.
Speram ca pot si eu sa insemn ceva, dar cred ca nici la asta nu mai speram de mult timp. Si nu stiu nici de ce tocmai acum m’am gandit la asta. Ce? Se mai intampla! Daca esti foarte obosit si atipesti cu tigara, asta e. Nu e chiar vina mea.
Se facuse aproape 3 asa ca mi’am luat o cafea de la un automatul de pe hol, dupa ce mi’am irosit toata pauza mea sa imi usuc parul.

Prezentarea incepea in vreo 2-3 ore, asa ca in jumatate de ora am facut finalul apoi ne’am dus sa ne refaca machiajul, sa ne imbracam din nou, incaltam si sa facem poze cu tot grupul, desi era cam mare.
Adoram senzatia pe care o aveai pe scena, cand toata lumea se uita la tine si te judeca. Chiar daca putea sa te judece gresit, ce conta. Tu erai acolo ca sa le arati ceva. Tu faceai ceva pentru care ei au platit si ceva ce ei nu puteau sa faca.Asa ca ma simteam superioara tutror.
Totdeauna te imprieteneai cu oameni noi, care mai de care mai glumeti, munceai de dimineata pana seara dar si atunci cand nu trebuia sa muncesti, leneveai undeva si’ti cheltuiai banii....era frumos pana la urma.
Ma intalnesc cu Timea pe acolo si o intreb daca a vazut’o pe Emma,dar ea in loc sa’mi raspunda, ma trage de brat si ma pupa pe obraz.
-Ha?
-Arabela, scumpo!imi intinde mana dreapta in semn ca vrea sa facem cunostinta.
-Mi’ai zis ca te cheama Timea!
-Uite’te tu atenta la mine!
-A.......................... Nu te creeed!
-Mda, nici eu pe tine. Cum sa nu ma recunosti ma?
-Nici nu te’ai uitat la mine si vrei sa te recunosc! Uite’te la tine, te’ai facut roscata, ti’ai pus lentile de contact, de unde voiai sa stiu ca esti tu!?
-Haha. Foarte amuzant. Parca ne cunosteam...radem amandoua dupa care imi spune in sfarsit unde e Emma.


Peste vreo 45 de minute eram la intrarea in backstage cu picioarele tremurande asteptand sa intru pe scena.
Nu mai fusesem de mult la o prezentare propriu zis. In ultimu’ timp reclame, poze, chestii de genu’.
A venit machioza sa ne mai vada pentru ultima data apoi am auzit tropaiturile fetelor care se intorceau de pe scena.
Ne’am aliniat la intrare, muzica a inceput si noi o data cu ea am inceput sa intram pe scena.
Aratam ca niste vaduve negre. Cu tot felu’ de tinute din latex si imitatie de piele, accesorii din metal, argintii sau aurii si pantofi transparenti cu toc de 15 centimetri.
Care, btw, strangeau INGROZITOR!!!
Nu stiu cum nimeresc oamenii astia, unii pantofi de zici ca sunt cu totu alta masura frate.
In 10 minute totu era gata, iesise perfect, mai putin un singur pas dar a fost ok.
Am iesit de pe scena victorioase, am mai facut 2-3 poze prin culise cu cateva tipe dupa care a venit Rick sa ma insoteasca pana la restaurantul de la etajul 9, pentru “pentrecerea de dupa”.
Am aterizat pe un scaun random de la o masa, unde mi’am aprins o tigara si a venit apoi roscatu’ cu un pahar de vin pentru mine.
-Nu e ceea ce pare, scumpo!
-Dar?
-Votka cu cola.
-Ooo, bun. Ai gusturi bune tu asa.
-Mersi.
Ma pupa pe obraz dupa care ma ia de mana si ma ridica de pe scaun.
-Hai sa dansam.
-Nuuu. Chiar nu pot sa fac asta, rad stanjenita, incearca sa porti tu pantofi incomozi de 15 centimetri care’ti dau dureri de cap la propriu si dupa mai vorbim.
-Atunci macar hai sa ne plimbam putin pe’afara.
-Ok. Asta am putea face.
-Bine.
Imi intinde bratul la modul ala de plimbare eleganta, eu il “insfac” dupa care iesim cu nasurile pe sus pe usa din spate.

-Esti draguta sa sti.
-Mersi...se presupunea sa fiu asa, stii.
-Da, si modesta din cate imi dau seama.mustaceste la mine cu o spranceana ridicata.
Ma ridica pe sus dupa care ma aseaza pe’o bancuta din piatra si imi scoate pantofii din picioare apoi urca spre gatul meu, in acelasi timp ce mainile lui inaintau pe sub fusta mea si ma saruta.
Apoi s’a oprit putin, mi’a dat parul dupa ureche si s’a uitat in ochii mei de parca erau un infinit. De parca s’ar fii pierdut in ei. Si parca voia sa se asigure ca totul va fii ok. Ca maine vom fii doar o amintire frumoasa.
Am continuat sa ne sarutam si cu o oarecare pasiune am facut dragoste pe iarba, in spatele bancutei din piatra, sub lumina ocrotitoare a lunii.