“Capitolul patru”

It's a new dawn
It's a new day
It's a new life
For me...
And i’m feeling good.




Prin bezna de’afara, singurele lumini erau cele de la stalpii de telegraf.
- Coae!
- Mm?imi raspunde Aria invartindu’se pe mijlocul strazii sub cerul plin de stele.
- Uite un ursulet!
- Unde?
- Acolo, frate!
- Nuuu, taci tuu! E un iepure.
- Pff, dute d’aicea, vezi numai prostii!
- Ma rog.
- Hai sa mergem intr’o nexpeditie!
- Unde pisi?
- Sa avem parte de’o aventura asaa.
- Uuu..
- Devii cam perversa in momentele astea pisi!
- Nu de’aia ma! Haha,ce inteligenta esti.
- Eh, dar?
- Asta e firea mea pisi, doar ca nu te’ai prins tu pana acum.
- Ahaa. Sigur. Lasa ca vezi tu unde mergem.
- Da zii!
- Nu vreau.
- Haide maaa.
- Da nu vreau!
Se uita urat la mine cu bratele impreunate, dupa care sare pe mine, ma da pe jos si ma saruta.
Incep sa rad si o sarut inapoi, pana cand simt o lumina pe fata mea.
Ridic capul si vad o masina venind cu viteza mare fix spre noi. Ma rog, ea mergea regulamentar, noi nu eram exact unde trebuia.
O trag de mana s’o ridic repede si o trag pe trotuar dupa care incepem sa radem din toti plamanii, pana cand vedem ca se opreste masina respectiva.
Din ea se da jos un barbat si vine spre noi.
- Fug?
- Nu. De ce sa fugi?
- Ba, esti tampita?
- A? De ce ma faci tampita?
- E masina politiei.
- Ce face?
- Aha.... Deci fug?
- Fugi!
O luam la guana pe mijlocul strazii tinandu’ne de mana si simt ca ma trage ceva inapoi, iar cand ma uit in spate era nenea politist.
Aria observa, ii ia ceva sa proceseze, dupa care incepe sa traga de mana mea cat de tare putea ea, insa nu observase ca alerga pe loc.
Politistul era deja destul de amuzat si nici nu mai opunea rezistenta. Pur si simplu ma tinea de mana si zambea sarcastic catre Aria care nu reusea sa plece din loc.
Intr’un final imi da drumu si ne prabusim amandoua una peste alta, dupa care se ridica repede Aria, care era sub mine, ma ia de mana si aproape ca ma tarsaie dupa ea juma’ de metru pana reusesc sa ma ridic si eu si incepe sa alerge cu toata puterea ei.
Eu ma tot uitam in spate si’l vedeam pe politist stand pe mijlocul strazii, probabil amuzandu’se pe seama noastra.

Cand ajungem la capatul strazii, dam peste un grup mare tineri.
- Aloo, unde te grabesti asa domnisoara?
- Ce?
- Aici!
- AA, buna tipo! Nici nu te’am vazut.
- Aha. Ce faceti voi?
- Uitee, bine.ma asez pe bordura in fata ei privind’o de sus.
- Ce!?
- Ia zi, facem o baie in seara asta?
- Hmm, suna interesant rau. Da’ unde ma rog?
- Il sti pe batranelu’ ala Geffrie?
- Mhm.
- Eh, am auzit ca e plecat din oras.
- Serios?
- Da.
- Si alte rude n’are?
- Pai ce treaba ar avea ele?
Pai, ma refer rude care sa stea in casa cu el.
- Aa,nu. E singur in casa aia imensa.
- Atunci e ok.imi zambeste, dupa care le spune tuturor noua locatie de petrecut si pornim pe jos pana acolo.
Nu era departe, insa un singur tip a mers cu masina, pe care o avea acolo unde ne intalniseram noi cu ei, la fel ca si alti tipi, dar care si le lasasera acolo.
El zicea ca o petrecere, nu este de fapt o petrecere fara muzica. Asa ca a luat’o drept casetofon.
Cand am ajuns acolo, s’a dat jos din masina dupa ce s’a asigurat c’a parcato la milimetru, apoi a venit spre mine.
Stateam pe bordura, ma relaxam dupa un drum asa de “lung” si’i priveam pe ceilalti cum sareau gardul pe toate partile.
- Chris.
- Mult tupeu pe capul tau.
Ridica din umeri chipurile nepasator, insa cu un zambet strengaresc pe fata tinandu’si mana intinsa catre mine pentru a face cunostinta.
Am intrat si noi intr’un final, el ajutandu’ma sa sar gardul prin apucarea foarte stransa si impingerea feselor mele in sus, ca sa nu ma chinui eu sa ma catar si ne’am asezat pe marginea piscinei cu picioarele in apa.
M’am oferit putin mai tarziu sa’i fac masaj, dupa ce ne adusese un prieten de’al lui, aparent cel mai bun prieten al lui, niste bauturi roz, cu multa votka, in pahare de martini, pe care nu stiu unde naiba le gasise.
Ii coboram varfurile degetelor mele, de pe pometii obrajilor, inconjurandu’i buzele cu firisoare de mangaiere, infiripate in opturi pe toata pielea sa. Am continuat cu niste saruturi senzuale coborand dinspre barbie pe gat spre piept, facandu’i in continuare masaj, ca mai apoi totul sa se infierbante cu o apucare strasnica a umerilor lui lati si aruncare in piscina.
M’am amuzat apoi pe seama lui in timp ce’l priveam ud stand in piscina, aruncandu’mi priviri demonice. A iesit din piscina, a venit spre mine si a avut o tentativa de a ma lua in brate,asa ud cum era, insa in ultimul milimetru pe care’l mai avea pana sa’mi ude si mie hainele, m’a luat de’o aripa si m’a impins spre piscina, fara a reusi insa sa scape de mine fiindca ma agatasem destul de bine de incheietura lui.
Cand ne’am ridicat amandoi la suprafata, am sarit pe el ca sa’l bag la fund insa fara nici un rezultat, iar mai apoi mi’a observat darele negre de rimel sub ochi, de care a inceput sa rada imediat.
Prima oara m’am uitat cu o spranceana ridicata spre el si cu mainile in sold, pana m’am prins ca probabil aratam ridicol si i’am spus sa ma sarute.
- De ce stai acolo asa?
- Adica?
- Saruta’ma!
Aparent a fost nevoie sa’i spun si a doua oara. Dar m’am ales cu un sarut destul de bun. Si ud. Chiar daca asta era din cauza picaturilor de apa care ne curgeau din par.
- Esti sexy asa uda!
Ma indepartez putin de el sa vad daca facea misto de mine sau chiar vorbea serios.
El insa avea un zambet sters pe fata si parea putin absent. Mi’am lasat apoi capul in jos ne stiind ce sa fac sau zic, iar el m’a luat atunci in brate si m’a bagat la fund.
Stateam acolo uitandu’ne unul la celalalt, binenteles asta numai pentru 4-5 secunde, pana cand m’a sarutat din nou sub greutatea apei. Totul era albastru in jur, mai putin parul meu negru care se unduia pe deasupra capetelor noastre incolacindu’se in jurul gatului meu de parca ar fii fost o liana.
A iesit apoi cu mine in brate, simbolizand in gluma trecerea pragului, si am pornit in cautarea unor prosoape.
Negasind insa, ne’am gandit sa incercam sa intram in casa. Si dupa ce Chris a incercat toate geamurile de la parter, mi’a venit o idee geniala de a cauta sub pres. Sau in orice caz prin imprejurimile usii.
Am gasit intr’un final o cheie sub ghiveciul din dreapata, si ne’am dus direct in bucatarie.
Mi’am sters parul, apoi mi’am asezat prosopul drept perna pe insulita din bucatarie, dupa care m’am intins.
Chris cotrobaia de vreo 5 minute in frigider si cand in sfarsit s’a intors catre mine am vazut ca gasise o sticla de vin rosu sec.Preferatul meu.
Am baut noi 2-3 pahare si a venit intre picioarele mele, eu fiind asezata pe insulita si am inceput sa ne sarutam.
De la saruturi timide, la saruturi frantuzesti, apoi pe gat, piept, etc, mi’am ancorat picioarele in jurul taliei lui, iar mainile in jurul gatului lui, si am urcat spre un dormitor.
Aveam noroc ca stiam camerele foarte bine dupa multe luni de holbat la planul casei, in felul asta nu era posibil sa nimerim in nu stiu ce debara sau ceva.
Am deschis usa de la balcon si am privit pentru cateva secunde petrecerea de afara, iar cand m’am intors, l’am trantit pe Chris in pat si am sarit peste el grabindu’ma sa’i scot tricoul.
Insa cand sa ma dezbrac si eu, s’a retras, si’a pus la loc tricoul pe el, si s’a dus pe marginea patului facandu’mi si mie semn sa ma asez langa el.
- Ce e?
- Nimic.
- Adica?
- Nimic!
- Asta nu poate sa se intample si dupa sa zici “nimic”!
- Dar nu e nimic, doar eu nu vreau sa...
- Sa?
Stau putin sa ma gandesc dupa care cu o fata amuzata intreb:
- Esti virgin?
- Nu.
- Daar!?
- Nu ma placi, ce naiba?
- Ba da, te plac. Tocmai deaia nu vreau sa facem ceva. Pentru ca tu o s’o iei ca pe o aventura de o noapte si aia e. Mi’am promis ca atunci cand voi mai face sex, sa fie din dragoste.
- Pfff.Am inceput sa rad pana cand m’am prins ca e serios si am revenit si eu la fata serioasa.
- Bine. Mi’am asezat picioarele in pozitia turceasca si priveam in gol spre singura veioza aprinsa din camera. M’a luat apoi in brate si m’a sarutat pe frunte. Apoi m’am ridicat speriata si m’am dus la usa.
- Am auzit un zgomot.
- Deschide.
- Nu, deschide tu.
- De ce sa deschid eu? Tu esti aia care aude zgomote.
- Bine! Fie!
Bag capul pe usa, ma uit putin dupa care ma sperii si’l bag inapoi trantind usa.
- Ce e? Cine e?intreaba Chris amuzat, incercand sa se abtina.
- Cred ca’i mosu’.
- Cum adica mosu’ ma, Mos Craciun, cine?incepe sa rada de gluma lui si dupa ce ma uit urat la el, il imping spre usa sa se uite si el.
Insa chiar cand sa apese pe clanta intra Geffrie in camera si se opreste in pragul usii, noi avand timp berechet sa il prvim in lumina galbena a veiozei si sa ne imaginam cum urma sa ne omoare pe amandoi cu un topor.
Dupa ce reusesc sa’mi sterg imaginea din minte, il vad pe batranel venind spre noi, nu chiar foarte pasnic, probabil cu gandul de a ne intreba ce dracu’ cautam in casa lui si ce e cu galagia de afara.
Fiind putin inspaimantati de el, am incercat sa ne tragem in spate spre balcon, insa cand a observat ce facem a inceput sa grabeasca pasul si impiedicandu’se de pragul de la balcon a cazut printre noi peste balustrada.
Am ramas un moment, holbandu-ne la el si dupa cateva minute Chris a tipat la unul dintre prietenii lui sa inchida musica, iar eu m-am lasat pe vine, aprinzandu-mi o tigara.
- Kaya! Kaya! Kaya! Ma zgaltaie, uitandu-se cu ochii inlacrimati la mine.
- Ce?
- Ma uitam in gol… Ma gandeam.
- Cum poti sa fii atat de calma!?
- Asa e bine.
- Observ ca e bine, da’ cum poti? Cum?
- Pur si simplu stau si ma uit in gol.
Se aseaza langa mine si-si aprinde si el o tigara si pentru cateva momente stam in tacere, ascultand cu atentie zumzetele oamenilor de sub balcon
- Crezi ca a murit?
- Nu stiu. Sincer, sper ca nu.
- Si ce facem?
- Nu stiu.
- Nu ar trebui sa avem un plan sau ceva?
- Nu stiu!!!
- Nu-ntelegi!? Dar taci o data! Ah!
- Oo, scuzee. Parca nu te enervai.
- Taci ca te arunc si pe tine peste el!
S-a calmat, s-a asezat inapoi cu capul pe perete, iar eu am terminat tigara si am aruncat-o si m-am ridicat sa plec.
Dupa ce m-am mai uitat o data peste balustrada, am trecut peste picioarele lui Chris si m-am dus pe terasa, coborand scarile cat mai lent posibil.
Am ajuns acolo si l-am vazut intins pe pardoseala, cu fata in jos, intr-o pozitie destul de inconfortabila pentru oasele unui batranel de varsta lui. M-am aplecat si i-am pus mana la gat sa-i iau pulsul si nu simteam nimic, nici nu se vedea c-ar respira. Parea ca a murit.
M-am speriat, m-am panicat si intrasem intr-un fel de soc.
Ce aveam eu sa fac de acum in colo? Trebuia sa chem salvarea! Daca o chemam si constatam decesul? Daca o chemam si constatau decesul intram la inchisoare? Puteam sa fug? Daca fugeam si mosul se trezea si ma denunta la politie, oare puteam sa plec din tara? Era mai bine sa las totul balta si sa ma mut la matusa mea, in Londra?

Dupa ce am auzit vocea aia ragusita care venea de undeva de la picioarele noastre care voia sa chemam o data ambulanta,am incercat cu greu sa nu ma sperii prea tare si sa ma uit in jos sperand ca nu batranelul vorbise cu noi.
Din nefericire chiar el era, si pe langa asta nu parea prea fericit.
- Haide odata domnisoara! Ce iti ia atata?
Cand am vazut ca e asa de furios, m’am dus in cealalta parte a curtii sa’mi caut telefonul pe unul dintre sez-longurile de acolo, iar cand ma intorceam, l’am auzit pe Chris vorbind cu mosuletu’.
- Da’ cum ati cazut asa urat?
- Nu stiu mai baiete. Zilele trecute urcam treptele cu o sticla de vin....stii? Eu n’am mai baut de mult timp vin. Poate bem impreuna!
- Sigur. Mi’ar place mult.
- Aveam o sotie asa de frumoasa, era roscata. Un roscat dinacela, natural. Portocaliu de fapt. Cum ziceai ca te cheama nepoate?
- Chris.
- Geffrie! Incantat.
Dupa ce’a zis asta, mi’a picat fisa. Puteam in sfarsit sa ies de dupa colt, pentru ca in sfarsit aveam un plan. Un singur lucrur trebuia doar sa mai verific.
- Buna domnule Geffrie, am chemat ambulanta.
- Ce? Ambulanta? Pentru ce, a patit cineva ceva?
- Domnule Geffrie, se da Chris mai aproape de el, puteti sa va ridicati?
- Da,da, adica, desigur, de ce nu as putea? Sunt un om care se intretine. zice intorcandu’se spre mine si facandu’mi cu ochiul.
- Inteleg.ii raspund zambitoare si ii intind o mana ca sa se ridice de pe asfalt.
Mi’o prinde bucuros, insa cand sa se ridice, cade din nou pe spate in mainile lui Chris.
- Uite,vezi? Trebuie sa chemam ambulanta. Cred ca ai piciorul rupt.
- Aoleeeu. Da’ nu’mi plac spitalele.
- Lasa ca te bandajeaza si dupa vii din nou acasa.
- Daca ma aduci tu, accept.
Ma uit la Chris cu o spranceana ridicata, apoi dau din cap ca il aducem noi, si nu mai chemam nici o ambulanta, ne hotaram sa’l imbarcam in masina lui Chris si sa mergem la spital.
Adevarul e ca, era greu mosulica. Dupa parerea mea avea vreo 80-85 de kg. Cred ca apreciasem cat de cat corect dupa ce'l carasem, eu de picioare si Chris de subtiori toata curtea pana pe bancheta din spate a masinii.
- Si acum?
- Pai, mergem la spital.
- Bine.
Pornim cu greu masina pentru ca niste asa zisi prieteni ai lui Chris se pare ca bagasera ceva in teava de esapament (bine ca n’am sarit in aer ) si plecam catre spitalul St. James, negociind ce poveste aveam sa le spunem doctorilor, in timp ce pensionarul nostru motaia, deranjandu’ne linistea cu sforaiturile pe care le scotea din cand in cand, pe bancheta din spate.
- Buna seara!
- Buna seara, cu ce va putem ajuta?
- Vecinul meu... a cazut de la balcon si cred ca are fracturat piciorul.
- Sigur a cazut de la balcon?
- Da,da. L’am vazut eu din gradina. Dar nu isi aminteste. Are altzhimer, asa ca nu stie nici macar cine sunt. Crede ca sunt fiica lui.
- Aha. Inteleg. Pai o sa’l ducem la radiografie si sa vedem exact ce’a patit. Unde e?
Dupa ce a condus’o Chris pe domnisoara asistenta la masina de unde sa il ia pe Geffrie cu un scaun cu rotile, aceeasi care acum juma’ de ora ne’a spus sa stam jos ca mai avem de asteptat, s’a asezat pe scarile spitalului langa mine si si’a aprins o tigara.
- Ba cat noroc sa ai?
- Nu stiu. rad eu. Cam asa ca noi.
- Pai zic si eu. Daca nu uita asta, acum probabil ca eram la politie.
- Mai mult ca sigur,nu ca probabil.
- Ma rog.
- Oricum, mi’a parut bine de cunostinta.
- Pleci?
- Vrei sa stau?
- Mdaa...daca nu te deranjeaza.
- Bine,stau.
- De curiozitate, aveai de gand sa pleci?
- Nu. Doar imi pare bine ca te’am cunoscut. Mi’esti simpatica. Si draguta foc, pe deasupra.
- Oh, mersi. Si mie’mi pare bine.
- Ce sa zici si tu.
- Heey!ii trantesc un pumn in umar si incep sa rad ca sa isi dea seama ca era o gluma.
- Mai stam mult aici?
- Pai cu tataie ce facem?
- Pai ce tre’ sa stam cu el acum ca s’a lovit?
- Pai nu stiu.
- Hai sa vorbim cu asistenta.
- Pai hai. Poti sa te duci tu.
- Mda, vezi sa nu.
- Binee! imi dau ochii peste cap si ma ridic de pe scaun sa ma duc sa vorbesc cu duduia blonda de la tejghea si cand fac doi pasi Chris ma prinde de mana si ma trage inapoi, apoi zambeste ne stiind ce sa zica.
- Ce faci?
- Uite... priveste in alta parte dupa care se ridica si el de pe scaun. Nu voiam sa te las sa te duci singura.
- Mhm. Si nu puteai sa’mi zici de la inceput?
- Ba da.
- Si?
Ridica din umeri si porneste spre asistenta.
- Nu va suparati, avem un pacient, vecin cu noi, care a cazut de la balcon. L’am adus aici acum vreo ora jumate’.
- Da.
- Putem vorbi cu cineva sa vedem ce are?
- Tocmai a iesit de la radiografie. Va duc la doctorul de’acolo.
- Ok, mersi.
In drum spre cabinet Chris imi tot dadea ghionturi si cand ma intorceam se facea ca ploua. Efectiv se uita pe pereti si incepea sa fluiere de parca eu nici macar nu eram acolo. Si chiar daca ma strambam la el, tot nu reactiona, si cand ma faceam ca nu’l vad iarasi ma inghiontea. Si chiar cand asteptam sa intram in cabinet pentru ca mai era un pacient inauntru, m’a inghiontit atat de tare, si la momentul potrivit asa incat eu sa nimeresc fix in batranica blonduta care iesea cu niste fise bleu - marin.
- Scuze, scuze!
- Ar trebui sa fi mai atenta domnisoara!
- Imi pare rau, el are glume proaste.
- Nu mai da vina pe un baiat asa de chipes! se rasteste la mine si pleaca dind din cap dezaprobator.
Dupa ce era destul de departe si pe mine si pe Chris ne’a puvnit rasul, apoi am intrat la fel de veseli dupa domnul doctor.
- Vrem sa vorbim cu dumneavoastra despre domnul Geffrie. Am inteles ca si’a facut o radiografie mai devreme.
- Da,da. Are piciorul rupt, am inteles de la asistenta care l’a adus ca a cazut de la balcon, iar in conditiile astea a fost foarte norocos. Insa nu stiu daca stiati, dar are altzheimer. Aveti idee de vreo ruda de’a lui la care s’ar putea duce, sau cineva?
- Nu. Din cate stiu eu e singur.
- Inteleg.
- De ce?
- In cazul asta ar trebui sa’l trimitem la un azil. Nu e sanatos pentru oamenii ca el sa stea singuri.
- Dar ce se va intampla cu casa lui?
- Nu eu ma ocup de asta. Dar o poate vinde. Sau daca nu, cred ca pur si simplu va ramane statului.
- Si cum stabiliti daca merge sau nu la azil daca nu are nici o ruda?
- O sa il intrebam pe el. In afara de faptul ca uita aproape tot, e destul de constient.
- Inteleg. Deci nu mai trebuie sa stam pe’aici.
- Nu mai e nevoie, puteti pleca acasa.
- Ok, multumim. La revedere!

- Deci am scapat si de asta. zic gandind cu voce tare in timp ce ma urcam in masina lui Chris.
- Da, am scapat. zice cu o voce joasa, aratandu’mi zambetul lui larg si alb in timp ce pornea masina. Te duc acasa?
- Hmm, nu prea am chef sa merg acasa. desi era deja 4 jumate dimineata, voiam sa ma relaxez undeva. Sa stau si atat.
- Spune’mi unde vrei sa te duc, si te duc.
- As vrea sa mergi cu mine..daca vrei desigur. ii spun cu o mica tenta de rusine in voce. Iar el imi raspunde cu o mica ezitare ca i’ar face placere, incercand sa’si ascunda zambetul victorios de ochii mei.
Am pornit spre plaja pe locul din dreapta fata al masinii lui decapotabile incercand din rasputeri sa imi potolesc impulsul de a ma ridica in picioare, insa pana la urma n’am mai reusit si m’am aventurat in vantul de la 90 km care imi incurca vizibil parul.
La radio era “Living on a Prayer” de la Bon Jovi, iar eu tocmai imi aprinsesem o tigara, si ma bataiam prin masina tinandu’ma de parbriz ca nu cumva sa plonjez pe partea cealalta, si am tot dansat pana cand am ajuns la plaja. Acolo a lasat masina la intrare cu radioul pornit si noi ne’am asezat pe capota ca sa ne uitam la rasarit.
Privelistea era pur si simplu geniala, si mai mult decat era linistitoare. Si prezenta lui ma calma si ma facea sa vreau sa stau cu el in momentul ala numai acolo. Sa nu mai plec niciodata.
Si cum eram eu cufundata in ganduri si in frumusetea peisajului, auzeam in surdina “Born to be my baby” de la Bon Jovi si fara sa’mi dau seama am inceput s’o fredonez absenta asteptand sa vad o bucatica din soare.
Puteam simti privirea lui Chris pe fata mea la fel de bine cum simteam si caldura soarelui intr’o zi caniculara. Si puteam sa jur ca imi zambea de parca era pierdut in mine. Insa de fiecare data cand voiam sa imi intorc privirea catre el, se facea ca nu se intampla nimic. Exact cum facuse si in spital.
Cand s’a terminat melodia si’a scos din pachet o tigara si si’a aprins’o refuzand sa se mai uite la mine, iar cand a inceput urmatoarea melodie (“Baby I love your way” – Big Mountain) a aruncat imediat otrava si m’a luat de talie de pe capota masinii apoi m’a invitat la dans.
Am inceput sa rad pentru ca nu ma asteptam la asa ceva din partea lui, si cu cate secunde dansate treceau, cu atat mai tare si mai cu pofta radeam.
Ma invartea in toate felurile posibile, inclusiv m’a luat din nou de talie si m’a ridicat deasupra capului invartindu’se cu mine. Apoi fiindca obosise, m’a lasat din nou jos si am continuat dansul, el cu mainile in jurul mijlocului meu, iar eu cu bratele aruncate pe dupa gatul lui.
- Uuu, baby i love your way, every day,every dayay, I will love you baby, every day. I can see the sunset in your eyes. Ma rog, chiar daca noi urmeaza sa vizionam un rasarit...
- Frumoase versuri, intradevar.
- Stiu. La fel ca tine.
La replica asta am reactionat ca o domnita din filmele vechi dupa parerea mea, care atunci cand primea un compliment zambea imbujorata si privea intr’o parte rusinata.
Atunci m’am oprit sa privesc soarele care incepuse sa iasa somnoros din mare. Era de un portocaliu spre rosu, intens, care devenea straveziu pe masura ce se apropia de noi pe valurile marii.
Chris a observat si el si si’a pus mana pe umerii mei, iar dupa cateva secunde mi’a cautat cu mana stanga mana mea dreapta pe care mi’a pus’o in jurul mijlocului lui apoi m’a sarutat incet si lung, strangandu’ma in brate.
Apoi am deschis ochii si i’am vazut conturul chipului in lumina portocalie, si buzele apetisante pe care le’am mai sarutat inca o data, apoi luandu’ne de maini am mers pe plaja si m’am asezat in bratele lui, uitandu’ne vrajiti la bulina de scantei de pe cer.